Deși cultura noastră nu promovează cursuri postuniversitare, care să-ți ofere competențele, abilitățile și, nu în ultimul rând „calificarea” de „specialist(ă) în relații sentimentale”, nevoia pentru o astfel de pregătire este esențială. Mai mult, nevoia este neglijată, toate resursele fiind orientate către pregătirea profesională, încă de la primul contact cu instituțiile de învățământ, până la cursurile universitare, masterat, doctorat și alte specializări, după absolvirea cărora, sau în timpul cărora începem să ne dezvoltăm cariera. Pornim de la un job de entry-level într-o corporație, creștem către unul de mid-level, ajungem în poziții de management.
Oricât de profesioniști am fi, rămânem oarecum profani când vine vorba de suflet, de relațiile sentimentale, de a ne găsi jumătatea și de a ne bucura de ea/el.
Acestă traiectorie ne este stabilită încă din fragedă pruncie. Îmi aduc aminte cum, încă de mică, am fost „instruită” că trebuie să învăț foarte bine, să lucrez mult pentru a mă „realiza” în viața și pentru a nu ajunge la sapă. Îmi petreceam vacanțele de vară la bunicii mei la țară care lucrau în grădină, cu sapa și eram oarecum amenințată că, dacă nu mă țin de școală voi ajunge ca ei. Acum mulți dintre noi ne dorim acea viață în natură 🙂
Am urmat traiectoria în viață dictată inițial de familie. Am mers la școală zi de zi, an de an, am absolvit facultăți, masterat și am continuat cu diverse specializări. În nici un moment însă nu m-a îndrumat nimeni către o specializare, un curs care să mă lumineze în viața personală.
Majoritatea dintre noi ne putem identifica în evoluția pe care tocmai am descris-o și, în timp ce ajungem să ne realizăm profesional, ne perfecționăm competențele și aptitudinile necesare în carieră, neglijăm cu desăvârșire dezvoltarea sentimentală, dezvoltarea abilităților și competențelor care ne „califică” pentru o viață personală cel puțin la fel de „strălucitoare” ca viața profesională.
Nesiguranța este „cuvântul de ordine” atunci când vine vorba de relațiile amoroase, chiar dacă încercăm să afișăm că avem situația sub control și evităm să cerem ajutor extern. Mai mult, avem un sentiment de nesiguranță atunci când vorbim cu prieteni despre problemele din viața sentimentală. Când vine vorba de relațiile amoroase, ni se pare că știm sau ar trebui să știm ce să facem. Doar n-o să întreb pe cineva străin ce să fac într-o anumită situație. Corect? 🙂 Ești Directoarea Comercială într-o companie multinațională și oamenii se așteaptă de la tine să fii la fel de competentă și încrezătoare în toate ariile vieții tale. Totuși, realitatea este diferită. Chiar dacă la început relația merge „de la sine”, ceea ce menține o relație de-a lungul timpului ia în calcul abilitățile ambilor parteneri de a gestiona situațiile pe care le traversează.
Care este realitatea relațiilor din zilele noastre și de ce nu mai sunt „ca pe vremuri”? Ce putem face pentru a avea o relație din care să îți iei și să dai bucurie? De ce rata divorțului este în continuă creștere? De ce relațiile sunt din ce în ce mai scurte? De ce oamenii aleg să treacă la următoarea persoană în loc să încerce să facă lucrurile să meargă în relația în care sunt?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt multe, variate și, de multe, ori, foarte simple. Atât timp cât ne concentrăm pe aspectele esențiale și suntem dispuși să acceptăm faptul că problemele sentimentale pe care le avem nu sunt unice, nu sunt mai complexe decât cele care apar în alte cupluri și avem deschiderea să acceptăm, în consecință, o rezolvare simplă. De cele mai multe ori, despărțirea nu este soluția ideală deoarece, schimbarea partenerului nu va duce neapărat la împlinirea sentimentală. Problemele nerezolvate se vor transpune în următoarea relație și o vor destrăma ca pe cea de dinainte. La fel cum se întâmplă și în viața profesională. Îmi amintesc de o discuție pe care am avut-o cu o prietenă în primii ani după intrarea în câmpul muncii. Îmi spunea: „M-am gândit să plec de la firma la care lucrez acum, dar mi-am dat seama că nu voi face altceva decât să schimb peisajul. Dacă nu fac față aici la unele lucruri, cu siguranță nu voi reuși nici în altă parte, iar problemele pe care le am acum vor persista.”
Așadar, schimbarea partenerului nu este întotdeauna răspunsul potrivit, ci evoluția personală, dezvoltarea ta, a competențelor și aptitudinilor care pot să-ți „asigure” relația, să-ți aducă împlinirea pe plan personal.
Așa cum în carieră nu te mai aștepți și, cei mai mulți, nici nu ne dorim să ieșim la pensie din primul job, în același fel s-au schimbat și relațiile. Ne dorim mai mult de la noi și de la ceilalți. În job știm ce avem de făcut, însă “acasă” suntem neajutorați și de cele mai multe ori mergem pe instinct. Uneori dă roade, alteori nu.
Dar dacă te-ai putea antrena să devii competent/ă și în zona personală? Să știi cum să pui problema pentru a obține ceea ce îți dorești? Să îți poți gestiona emoțiile și să alegi cel mai bun răspuns?
Dacă nu suntem mulțumiți cu viața de acasă, ne dă lumea peste cap.
Tu ești „calificat/ă” pentru o viață personală care să te bucure?