Aveam 24 de ani și eram la început de drum în cariera profesională. Mă bucuram de tot ce făceam și de ce nu făceam. Terminasem facultățile (da, mi-a plăcut să învăț) și mă angajasem într-o multinațională unde descopeream care e treaba cu procedurile, clienții, marketing-ul.
Într-o zi eram la sala de fitness, săream coarda. Făcusem ceva încălzire înainte, însă se pare că nu a fost suficient. Ridicasem ambele picioare de pe pământ și înainte să aterizez am simțit că mă rup în două. Am aterizat (nu știu cum), m-am adunat puțin și jenată oarecum, am continuat să fac câte ceva prin sală, mult mai ușor. La câteva zile am fost la un medic generalist pentru că mă durea spatele în zona lombară. Mi-a dat ceva pastile și am făcut un RMN. La interpretarea neurologului am crezut că glumește. La 24 de ani auzeam că am hernie de disc si că trebuie să fac operație. Greu de explicat ce-ți trece prin cap și prin suflet la asemenea vești. Numai cei care au trăit asta își pot da seama cu adevărat.
6 luni mai târziu (atât mi-a luat să mă împac cu ideea) am făcut operația de care mi se spusese. Am așteptat să fac 25 de ani ?
Hernia de disc mai este numită și “boala regulilor”. Am aflat acest lucru la 2 zile după operație când neurochirurgul meu (Mircea Sandu, foarte bun specialist, Dumnezeu să-l ierte!) a intrat în salon și m-a ridicat să-mi arate care sunt mișcările pe care le voi repeta zilnic, toată viața. Am zâmbit la început, după care mi-am dat seama că nu glumea. Au urmat mult mai multe reguli de care încă țin cont în ceea ce fac și care m-au format, m-au ajutat să duc la îndeplinire multe dorințe. Cum așa?
În munca mea (de trainer, consilier în carieră, terapeut) aud tot felul de dorințe pe care oamenii le au de la viața pe care o trăiesc. Sunt oameni educați, cu job-uri cu multă responsabilitate și vieți care par împlinite la o privire din afară. Acești oameni au o listă lungă de cerințe, dorințe, nevoi. Citesc multe cărți, ascultă podcast-uri pe diverse teme, sunt enciclopedii ambulante uneori în ceea ce înseamnă schimbare comportamentală și cum să ajungi la ceea ce îți dorești. Și totuși…a ști cum nu este nici pe departe suficient. Te poate chiar împiedica pentru că nu mai acorzi la fel de multă atenție unor lucruri pe care consideri că le știi. Și îți spui “da, știu” și cu o siguranță de neatins, aștepți minunea. Care nu mai vine.
La workshop-urile Improving vin oameni ca tine și ca mine, care, cum spuneam și mai sus, știu și vor multe lucruri. Suntem atât de asaltați de informație și parcă suntem într-o continuă căutare a ceva nou, care să ne uimească, cel puțin rațional. Și citim, mergem la conferințe, workshop-uri în speranța că undeva vom găsi acel “praf magic” care să ne transforme viața după cum ne-o creionăm noi doar în minte. Nu ajungem să practicăm ce acumulăm, nu atingem rezultatele și atunci căutarea continuă. Waw după waw, dar fără rezultat. Când suntem puși în situații extreme (cum am fost eu în cazul herniei de disc) punem în aplicare pentru că nu avem încotro. Doar că ne apucăm greu și ne lăsăm ușor.
Vorbeam acum ceva timp cu un prieten despre faptul că l-ar tenta să își deschidă un bar/pub. Și pentru că eram curioasă, am început să-i pun tot felul de întrebări ale căror răspunsuri l-au dus într-o zonă destul de practică. Când a realizat că a avea un bar înseamnă colaborare cu mulți furnizori, lucru cu oameni care îți pleacă de pe o zi pe alta, cu faptul că e greu să ții sub control “împrumuturile”, că ai nevoie de buget de marketing destul de serios, de loc vizibil și de multe alte lucruri care nu sună și nici nu sunt cool, parcă dorința s-a mai diminuat.
Vrem mult fără să facem mai nimic. Faptul că știm multe lucruri ne păcălește și credem că este de ajuns pentru a face acea schimbare pe care o vrem. Ba chiar dăm sfaturi și altora care poate le aplică și au rezultate. Culmea!
De cele mai multe ori este nevoie de o experiență care să ne zguduie, care să ne întoarcă la ce este important de fapt în viață și de la care avem, din nou, șansa de a pune în practică ceea ce tot învățăm.
Voința, perseverența și autodisciplina sunt criterii obligatorii pentru a reuși să schimbi ceva la tine. Din propria experiență și din tot ceea ce am învățat și aplic, aceasta este singura soluție care funcționează. Da, ne putem juca și cu mintea pe drum și ne putem face viața mai ușoară. Însă tot din mers putem face și asta.
Dacă te gândești la ce te face fericit ai să îți dai seama că în momentul în care rezolvi diverse probleme/obstacole pe care le ai, vin și momentele de fericire. Și acțiunea este în directă legătură cu modul în care vrei să îți transformi viața. Nu este nevoie de un eveniment greu în viața ta pentru a te apuca de îndeplinirea listei de dorințe. E nevoie de voință, perseverență și autodisciplină. Este momentul să te întrebi dacă ceea ce faci te duce unde îți dorești. Dacă modul în care îți petreci zilele te apropie de țintele pe care ți le-ai propus. Dacă programul tău este încărcat cu ce îți folosește sau mai degrabă nu.
Priveliștea de pe un vârf de munte nu o ai fără să urci. Ridică-te din fotoliu și apucă-te de făcut lucruri. Orice îți dorești se poate apropia de tine doar prin acțiune! „Just do it!”
Inspirational 🙂