S1 Episod 5: Dacă ne certăm înseamnă că suntem incompatibili?
Personajele mele preferate de basm, Făt-frumos și Ileana Cosânzeana, sunt cele alături de care am crescut cei mai mulți dintre noi. Basmele din copilărie au continuat cu filmele hollywoodiene care idealizează relația de cuplu și întăresc ideea de “suflet pereche” și “destin”. Cele mai multe filme se termină cum cei doi își pun relația pe direcția “până când moartea ne va despărți” și după este ca și când totul se desfășoară lin și ușor. Ideea romantică a dragostei, ACEA dragoste care te face să-ți pierzi mințile, să nu mai știi de nimic altceva, este dorința supremă a multora dintre noi. Pentru că visul este extrem de atrăgător! Dar cât de real este oare?
Asculți Anatomia Unei Relații, un podcast despre relațiile de cuplu de care te poți bucura indiferent de sex sau orientare sexuală. Eu sunt Irina Doiciu psiholog și terapeut de cuplu. Indiferent de unde în lume te afli acum, dacă ești în trafic, dacă mergi pe trotuar, stai acasă pe canapea, la birou sau ești în parc la alergat, te invit să mă acompaniezi în acest episod, în care dezbatem compatibilitatea partenerilor dintr-o relație în care există certuri.
De-a lungul timpului, oamenii au compus cântece, poeme, au creat artă din dragoste. Oamenii omoară și sunt uciși pentru și din dragoste. Este sentimentul înălțător care ne poate duce pe cele mai înalte culmi numai pentru a ne arăta cât de adânc este abisul atunci când dispare. La tine este sau cum a fost? Îți aduci aminte sau trăiești asta chiar acum?
Între poveste și realitate însă este o mare diferență. Așa cum pozele de pe Facebook ale unui cuplu rareori reflectă starea de fapt dintre cei doi, realitatea este aceea în care te lovești de tot felul de probleme, de refuzuri, de neîndeplinirea așteptărilor și nu înțelegi ce se întâmplă, de unde vine problema.
Din cărți, filme, opere de artă, învățăm să identificăm dragostea adevărată cu un sentiment intens, care nu ne lasă să dormim, care ne îndrumă să facem lucruri nebunești și ne conduce prin fluturașii din stomac. Filme gen faimosul Notebook la care plâng chiar și bărbații alpha 🙂
Dar ce se întâmplă defapt atunci când suntem îndrăgostiți? Cum de putem pierde acel ceva? Și mai important, se poate recupera? Antropologul Helen Fisher a studiat creierul persoanelor îndrăgostite și a demonstrat științific că suntem victimele cocktail-ului de substanțe eliberate în creier în momentele de îndrăgostire. Creierul dansează în endorfine, dopamină, adrenalină și noradrenalină. Alegem un partener din criterii specifice însă încă neclare în totalitate, și începând de aici, deciziile și acțiunile pe care le punem în aplicare sunt puțin raționale. Așa că data viitoare când te învinovățești pentru ratarea unor red flags care acum te duc la disperare, nu te lovi prea tare. Controlul este minim când te ia valul hormonilor și dansează cu tine 🙂
Aș vrea să faci o călătorie în timp și să îți aduci aminte de câte ori ți-ai văzut părinții îmbrățișându-se sau într-un moment de afecțiune profundă… Dacă ai dificultăți, nu te îngrijora. Faci parte dintr-un mare club. Și în lipsa unor astfel de exemple în formarea noastră ca oameni, ne-am adunat informațiile din sursele care erau la îndemână - din filme, cărți. Sau, mai nou, din seriale și SOCIAL MEDIA! Și care este elementul comun al tuturor acestor povești? Toate ședințele foto sau a 57-a poză din încercările ratate, sunt de vis, toate ne prezintă imagini idilice, vacanțe de vis, mese dichisite și familii armonioase. Aceasta este realitatea în care credem, pe care o vedem și care vine în conflict cu realitatea pe care o vedem la părinții noștri și, mai târziu, în relațiile noastre de cuplu, în căsnicia noastră.
Dar de fapt, percepția noastră asupra realității depinde de foarte mult de context.
Este anul 1824, iar Ludovic al XVIII-lea are o problemă. Oamenii se plâng de fabrica sa de tapiserie regală din Paris. Fabrica afișează țesături în culori vibrante în showroom-ul său. Însă ori de câte ori un nobil cumpără fir pentru a-l duce acasă, ceva pare să nu fie în regulă în legătură cu culorile. Verdele nu este la fel de verde, iar roșul nu este la fel de bogat.
Michel Chevreul, chimistul regelui, investighează problema. La început, el suspectează că firele se degradează în timp sau că poate fabrica folosește coloranți ieftini, de calitate scăzută. Dar, după ani de experimente, el prezintă o constatare surprinzătoare: nu este nimic în neregulă cu firul sau vopseaua.
În schimb, problema se află în ochiul privitorului. Fire colorate apar pur și simplu mai vii atunci când sunt cusute și afișate împreună în tapiseriile showroom-ului. Luate izolat, lipsa contrastului face culorile să pară mai pale.
Mesajul cheie aici este: Percepția noastră asupra realității depinde de context.
Chevreul a dat peste un adevăr fundamental despre știința percepției - și anume, că nu simțim niciodată nimic izolat. Ceea ce percepem cu simțurile noastre este întotdeauna distorsionat. Iar interpretarea noastră despre lume poate fi afectată de contextul condițiilor prezente, ca și în cazul tapiseriilor sau de contextul din trecut.
Și revenind la relațiile noastre de cuplu, este firesc să te întrebi: dacă relația mea nu seamănă cu cele din filme, cărți și Social Media, înseamnă că ceva este în neregulă? Înseamnă că nu am ales partenerul potrivit și că trebuie să mai caut pentru a avea culorile intense din showroom-ul lui Ludovic?
Realitatea cuplurilor este de multe ori ascunsă în spatele ușilor închise și nu știm contextul relațiilor față de care ne comparăm. Nu mai știm ce este normal, nu avem repere. Vorbim cu prieteni care trec prin aceleași greutăți ca și noi și credem că este doar în cercul nostru de prieteni. La alții, cei care sunt fericiți, dar pe care noi nu îi știm, la ei lucrurile merg. Relația altora sigur este una armonioasă, culorile relației lor sigur sunt aprinse!
Tipare de comportament și tiparele emoționale din copilărie își pun o foarte puternică amprentă pe viitorul nostru ca adulți. Un mecanism important prin care devenim fermecați de EL sau de EA este așa numita “harta iubirii” - o listă inconștientă de trăsături pe care le cauți la partenerul ideal. Copii încep să dezvolte această hartă a iubirii între 5 și 8 ani ca reacție la familie, prieteni, experiențe, asocieri.
De exemplu, în copilărie te obișnuiești cu agitația sau liniștea din casa ta, cu felul în care mama te ascultă sau nu, cu cearta sau alinarea pe care le simți. Anumite trăsături ale oamenilor din jurul tău ți se vor părea atrăgătoare, altele nu. Și treptat, aceste preferințe, devenite amintiri subconștiente, încep să construiască un șablon subliminal pentru ce îți place și ce nu. Intrăm în relații de cuplu cu parteneri care ne par atrăgători pe baza hărții noastre a iubirii. Avem sentimente intense față de partenerul ales și, de cele mai multe ori, confundăm intensitatea sentimentelor cu un nivel înalt de compatibilitate.
Compatibilitatea a doi parteneri de cuplu NU este direct proporțională cu intensitatea sentimentelor. Te poți îndrăgosti nebunește de cineva alături de care viața ta să se transforme într-un coșmar!
Credințe de genul: “dacă ne iubim, vom rămâne împreună” sau “nu se poate să ne certăm. Doar ne iubim atât de mult!” sunt cele care ne pun în scaunul pasagerului și așteptăm soluțiile magice cum un copil așteaptă în fața unui magazin de jucării.
Diferența este că vârsta la care problemele sau dorințele se rezolvau doar dacă le spuneai, a trecut de mult. Și nici copil fiind nu primești tot ceea ce voiai. În viața de adult, responsabilitatea pică în mâinile tale!
O combinație de câteva credințe întipărite de-a lungul timpului, cum ar fi
suntem "suflete pereche"
“acasă vreau să fiu eu"
"o relație merge de la sine"
"dacă trebuie să depun efort, nu e ceea ce trebuie"
Sau "dacă e să rămânem împreună, vom rămâne", astfel de gânduri
ne fac să credem că viața noastră personală este în mâinile divinității și că noi nu avem de fapt mare control asupra a ceea ce “ni se întâmplă”. Ție îți sună familiar vreuna din afirmații?
Să crezi în ceva este minunat și avem nevoie de acest lucru. Să crezi că relație ta de cuplu va funcționa indiferent de ce faci și cum te porți, pentru că sunteți "suflete pereche", este cu totul altceva. Este ca și în bancul cu rugăciunea către Dumnezeu să câștigi la loto. Până și acolo trebuie să cumperi un bilet.
Ce comparăm noi sunt de fapt două lucruri diferite: comparăm o aventură sau partea de început a unei relații, cea pe care o cunoaștem foarte bine din filme și Social Media cu relația care urmează după ce filmul se termină. Aventurile și relațiile nu sunt una și același lucru! Confundăm dragostea relațiilor cu pasiunea nebună a unei aventuri. În acest fel punem relația într-o poziționare extrem de dezavantajoasă. De ce spun acest lucru?
Aventurile sau începutul relațiilor sunt despre cum te fac să te simți. Focusul este pe tine și cum te face pe tine să te simți aceasta persoană de care te-ai îndrăgostit.
În schimb, relațiile sunt despre intimitate, despre conexiune reală cu o altă persoană, la fel de bine conturată ca și tine. Astfel de conexiuni nu se simt întotdeauna fantastic.
Confundăm aventura cu relația și în acest fel așteptările noastre față de relație sunt nerealiste. Ne așteptăm ca pasiunea și râul de substanțe eliberate în creier în faza îndrăgostirii să rămână pe tot parcursul unei relații. Ne așteptăm ca lucrurile să nu se schimbe în relația noastră! Noi suntem diferiți și nouă nu ni se va întâmpla!
Și când lucrurile încep să se schimbe, când pasiunea începe să scadă și apar discuțiile, avem impresia că ceva este în neregulă cu relația noastră, începem să ne punem tot felul de întrebări și probleme. Căutăm răspunsuri la probleme pe care ni le facem având așteptări nerealiste pentru relațiile noastre. Doar că deja ne aflăm pe tărâmul Relației în timp ce noi căutăm încă Aventura.
Relațiile fluctuează, emoțiile vin și trec; ai zile când îți adori partenerul și zile în care nu ai idee cum de sunteți un cuplu. Este absolut normal să fie așa!
Ne așteptăm ca relația să fie stabilă în condițiile în care dragostea prin definiție este instabilă! Vorbim despre emoții, sentimente care vin, se manifestă și trec, lăsând loc altora. Este un flux continuu care se pliază în funcție de etapele vieții prin care trecem. Ne adaptăm sau rezistăm vieții și acest lucru devine confuz în comparație cu stabilitatea pe care o așteptăm.
Îți propun un experiment: alege câteva cupluri din jurul tău. Unele a căror relație merge (din ce știi sau vezi din afară) și altele a căror relație scârțâie. Observă-le de-a lungul a câteva luni.
Ce fac diferit cuplurile care se înțeleg bine?
Care este abordarea partenerilor unul față de celălalt?
Vei observa diferențe clare de comportament. Cuplurile care nu au o relație funcțională se așează comod și așteaptă să li se îndeplinească dorințele sau împing pentru ca lucrurile să se întâmple așa cum vor ei, fără a lua în calcul nevoile partenerului.
Cuplurile care rămână împreună ating un nivel de maturitate emoțională care îi ajută să comunice în momentele potrivite, să fie atenți la nevoile celuilalt. Sunt cei care au învățat să se certe și nu le este teamă de conflicte. Cei doi realizează că sunt doi oameni diferiți și se poartă ca atare. Au învățat să se asculte cu adevărat, s-au învățat unul pe celălalt de-a lungul timpului și continuă să o facă. A te opri din a te cunoaște sau a te opri din a-l privi pe celălalt cu o anumită curiozitate poate fi începutul sfârșitului.
Intensitatea sentimentelor nu îți rezolvă problemele din relație și nu îți garantează că certurile vor dispărea. Dragostea intensă nu este semnul divin că el este alesul alături de care va fi paradis pe pământ. O relație de cuplu înseamnă că doi oameni care se iubesc, aleg să își construiască o viață împreună atât timp cât le este bine amândurora.
Fiecare din cei doi parteneri are nevoie de un echilibru emoțional și un nivel de maturitate, asumare a responsabilității.
Venim cu un bagaj emoțional mare, pe care îl încărcăm și mai mult de-a lungul timpului. Acest bagaj este responsabilitatea fiecăruia dintre noi, nu ceva ce ducem “acasă” în fiecare seară.
De aceea terapia individuală și de cuplu are rolul ei. Nu suntem perfecți și nu perfecțiunea este ținta, ci o calitate a vieții care să-ți permită să fii relaxat relaxată și să alegi ce abordare vrei să ai în momentele prin care treci. Să te poți da 2 pași mai în spate, să te observi și să vezi dacă ce faci este constructiv sau nu.
Suntem de origine latină și am auzit această scuză de multe ori. “Noi suntem mai pasionali”. Asta se traduce prin: noi putem să țipăm unul la celălalt, putem să ne spunem tot ce ne vine atunci când ne enervăm. "Asta e cultura, așa am crescut." Spuneam în episodul trecut că terapeutul de cuplu John Gottman a descoperit că 69% din certurile unui cuplu sunt permanente. În acest caz, important este CUM te cerți și mai puțin motivul. Însă idealul nu este relația fără certuri! Foarte important de reținut și de înțeles: o relație sănătoasă este normal să fie presărată cu certuri. Contează CUM se desfășoară și care sunt urmările!
Cum și când a fost ultima ta ceartă constructivă, o discuție în care chiar te-ai simțit ascultat / ascultată și care v-a apropiat mai mult? Certurile nu sunt monștrii de ocolit, ci pot fi oportunități foarte bune pentru apropiere între voi doi.
Un alt aspect important, pe lângă faptul că ne dăm voie să ne purtăm oricum cu noi și cu alții, este că tindem să ignorăm problemele reale atunci când intensitatea sentimentelor este mare. De exemplu, o femeie a avut o relație cu partenerul său timp de 2 ani înainte de căsătorie. În acest timp el cheltuia mai mult decât câștiga și își păstrase mare parte din stilul de viață dinaintea relației lor - ieșea cu gașca în oraș, timpul liber petrecut împreună era cel rămas după activitățile lui. Stabilitatea financiară și timpul petrecut împreună sunt 2 factori extrem de importanți într-o relație de cuplu. Pentru că îl iubea foarte mult și credea că după căsătorie lucrurile se vor schimba, ea a mers mai departe și s-au căsătorit. S-a schimbat cumva relația lor?! Sigur: el are cerințe mai multe iar ea este nevoită să ofere mai mult dacă vrea ca această căsnicie să continue. Cred că și tu cunoști persoane care și-au pus speranța în căsătorie pentru a rezolva probleme pe care nu le-au putut depăși până atunci.
Când un om îți arată cum este, crede-l! Scenariile pe care uneori le facem noi pentru a-i schimba pe ceilalți nu funcționează. Gândește-te numai cât de greu îți este ție să faci o schimbare la tine. De ce ar fi mai ușor să convingi pe cineva să facă ceva ce nu vrea când ție, care vrei, nu îți este deloc ușor!
Certurile pornite din dorința unui partener de a-l schimba pe celălalt sunt foarte dese! Este un motiv care apare la toate cuplurile și este extrem de atrăgător! De ce? Pentru că pare mai simplu să spun altcuiva ce și cum să facă decât să accept că poate eu trebuie să schimb ceva sau să accept că ce aș vrea să fie diferit la el / ea face parte din șarmul care m-a atras de la bun început!
Să știi cu ce poți trăi, ce poți accepta și ce nu, este vital pentru orice om care își dorește să formeze un cuplu. Se aplică oriunde și cu oricine ai interacționa și face parte din evoluția ta ca om. Este responsabilitatea ta să îți cunoști limitele, să le comunici și să te asiguri că sunt respectate de-a lungul timpului. Nu te supăra dacă cineva încearcă să ți le testeze. E natura umană 🙂
Pe de altă parte, respectă limitele impuse de partenerul de cuplu. La fel ca tine, are lucruri care îi plac și care nu. Puteți fi de acord pe majoritatea lucrurilor, însă nu pe toate. Acest lucru nu înseamnă că sunteți incompatibili. Înseamnă că a venit momentul să duceți relația voastră la următorul nivel în care e nevoie de ascultare, înțelegere, consens.
Tema acestui episod este cearta și ce spune aceasta despre compatibilitatea în relația voastra de cuplu. Scopul meu este să îți ofer o altă perspectivă și să te motivez sa îți analizezi propria relație dintr-o altă perspectivă și aici Nu vorbim de toxicitate sau relații complet nesănătoase.
Este important să observi divergențele pe care le aveți și cum vă raportați la ele devreme în relația voastră. Observă câteva lucruri:
- care sunt motivele care vă duc la ceartă,
- cum vorbiți unul cu celălalt,
- cum se termină cearta și
- ce urmează după o ceartă. Sunt elemente care te pot ajuta din timp să înțelegi dacă veți putea dezvolta relația pe care amândoi o visați.
Să crezi că dragostea este suficientă pentru ca o relație să funcționeze, este un vis frumos. Realitatea este plină de decizii, de momente emoționale puternice, de tentații, compromisuri și deseori pare nedreaptă. Credințele pe care le avem ne ajută sau ne pot încurca în a ne duce planurile la bun sfârșit. Poți alege să crezi în intensitatea sentimentelor și să ignori alte semnale clare care sunt de neacceptat pentru tine sau poți să alegi cu inima și mintea deschise. Atunci s-ar putea să atingi mai ușor un echilibru.
Da, este posibil să nu rămâi în relația cu cel sau cea pentru care inima ți-a bătut cel mai tare. Fluturașii nu sunt indicatorul sufletului pereche. Poți alege o relație în care te simți bine mult mai mult timp și poți evolua alături de un partener compatibil pentru tine. O relația în care certurile nu sunt ceva de speriat, ci o oportunitate de a rezolva o problemă împreună, de apropiere.
Cearta te scoate din zona de confort, te pune față în față cu limitele pe care le-ai învățat despre tine. Poți alege să rămâi în aceleași limite, să ai aceleași granițe care se rigidizează cu timpul sau poți alege să le transformi în orizont - care se va muta în funcție de etapa vieții în care ești, de poziția în care te afli.
Limită sau orizont, stagnare sau evoluție, confort sau disconfort? Tu alegi permanent.
Mesajul cheie de astăzi este: intensitatea sentimentelor nu este direct proporțională cu nivelul vostru de compatibilitate. Important este și să puteți naviga împreună prin discuțiile în contradictoriu care apar în orice relație.
Dacă ti-a placut subiectul și vrei să și vezi conținutul, intră pe improving.ro secțiunea Podcast. Nu uita sa dai subscribe și să share-uiesti acest episod cu prietenii tăi.
Data viitoare avem un episod special în care povestim despre Crăciun și abordări total diferite ale unui moment important. Mă voi folosi de exemplul Crăciunului pentru a pune lumina pe certurile de tip cerc vicios din care simți că nu mai poți ieși orice ai face.
Până data viitoare, zambet larg, ochii mari și inima deschisă.