Am primit o altfel de întrebare: “De ce femeile nu au hobby-uri?”

Screenshot 2018-12-02 at 20.51.00

Printre întrebările pe care le primesc pe email, a fost un mesaj care mi-a astras atenția. Nu era o întrebare, ci mai degrabă o împărtășire a unei dezamăgiri: un Făt Frumos era nelamurit – de ce femeile (pe care le-a cunoscut el) sunt lipsite de vreun hobby cât timp sunt într-o relație și apoi viața lor pare să capete culoare?
El explica faptul că a fost cu cineva mai mult timp, chiar au locuit împreună. Ileana Cosânzeana devenea din ce în ce mai comodă, în sensul că singurul lucru pe care ajunsese să îl facă era să se ducă la serviciu (și acesta căpătat între timp). În rest, viața lor cu tot ce presupune ea, stagna și multe depindeau de el. Dacă el avea planificată o iesire cu prietenii lui, mergeau împreună. Dacă el voia ceva anume, mergea și ea. Dar nimic din inițiativa ei.

Într-un final el a pus capăt relației și apoi a aflat că  Ileana parcă își dăduse restart vieții. Ieșea cu prieteni, mergea la înot, în weekend în afara orașului.

Întrebarea pentru mulți dintre voi este: de ce femeile par să aibă sau chiar au o viață interesantă în afara unei relații și când apare cineva special parcă totul se învârte în jurul lui?

Cel care a trimis mesajul nu este nici primul, nici singurul de la care aud acest tip de întrebare. Așa că hai să vedem posibile răspunsuri.

Să luăm lucrurile cronologic: înainte de relație. Atunci când cunoști pe cineva, afli și despre interesele pe care acel om le are. Inevitabil, la început discuțiile sunt despre ce ne place, nota este pozitivă, împărtășim valori prin ceea ce transmitem. Încă din prima lună îți poți da seama dacă sunteți potriviți măcar pentru a petrece timp împreună și pentru asta este nevoie de subiecte de discuție, interese, oameni comuni. Odată cu apropierea, îți dai seama din ce în ce mai bine ce fel de om este cel de lângă tine și te poți decide dacă îți place pentru o relație sau nu.

Ce vreau să spun este că ai ocazia să descoperi dacă are sau nu o viață cu hobby-uri sau este o persoană care nu depune prea mare energie în dezvoltarea sa. Nu toată lumea vrea să atingă un standard înalt. Mulți dintre noi se simt copleșiți de multitudinea lucrurilor mici, zilnice care vin și se pierd în cotidian. Anii trec și încet-încet renunță la visuri. Viața multora se rezumă la foarte puțin. Însă dacă vei privi cu atenție, mulți dintre aceia pe care îi putem considera resemnați păstrează câte un hobby mic și cu activități mai rare, dar care îi păstrează o luminiță de speranță că încă poate schimba lumea. Pentru cineva care îți dorește constant mai mult însă, acest lucru nu este suficient.

În timpul relației: să presupunem că la începutul relației era interesat/ă de tot felul de lucruri care ți-au dat de înțeles că îți place omul. Și încet-încet observi că acele interese încep să dispară, fără motive reale (de ex. lipsa de timp datorată unei sarcini/copil/perioadă foarte aglomerată).

Acest lucru se întâmplă cu motiv/e. Ce îți recomand este să te apropii de partenerul/partenera ta și să încerci să înțelegi perioada prin care trece. Fiecare are momente când încetinește, fie pentru recuperare, fie pentru o pregătire pentru ce urmează. Este un moment cheie în care reacția ta, cel care observă, poate să fie agresivă și să acuzi lipsa de activitate sau poți să apleci urechea să întelegi ce se întâmplă. Oferă încredere persoanei pe care ai cunoscut-o altfel și descoperă dacă ceva se întâmplă. Puteți depăși împreună acest impas, iar relația voastră va intra într-un alt nivel.

Din cauza mecanismelor de apărare formate și ego-ului care de multe ori nu ne permite să avem o reacție constructivă, răspunsul la o lipsă de inițiativă a partenerului este de multe ori un atac pentru apărare. De ce? Încrederea în sine este răspunsul: dacă tu ești mulțumit/ă de tine și te știi pe drumul tău, faptul că partenerul nu preia inițiativa mai deloc nu va fi alarmant pentru voi (cel puțin nu la început) pentru că îți dai seama că ține de partener. Dacă la scurt timp după ce observi lipsa de reacție te întrebi “oare ce e în neregulă cu mine/noi?” atunci degetul întins acuzator spre partener (ca reacție de apărare prin atac) va fi o presiune în plus pe care foarte probabil nu o va putea gestiona ușor.

Observă imaginea de ansamblu, ia câteva luni în calcul, analizează mai multe contexte și încearcă să înțelegi ce se întâmplă, fără a da verdicte. Stai de vorbă cu partenerul și căutați împreună o soluție, singuri sau apelând la un terapeut.

După ce relația s-a încheiat deja lucrurile capătă o mai mică importanță. Poți doar observa o evoluție sau o involuție a fostului partener și să te gândești că și tu ai avut o contribuție, chiar dacă nu semnificativă (mă refer la simpla influență a celui de lângă noi prin intermediul relației). Prin modul nostru de a fi, prin ceea ce spunem și prin ceea ce facem, influențăm mediul și oamenii de lângă noi. Poate fi un moment de reflecție să afli că după ce a ieșit din relație cu tine, fostul/fosta are acum hobby-uri. Poate fi un semn de întrebare pentru relația pe care voi ați avut-o sau perioada prin care a trecut când ați fost împreună. Analizează-te și este posibil să găsești răspunsuri folositoare și pentru evoluția ta.

În opinia mea este există OAMENI cu hobby-uri și OAMENI fără. În viața unei femei sunt câteva momente (ex. copil) care influențează mult timpul pe care îl are disponibil. Apoi, în vâltoarea vieții este foarte ușor să te lasi purtat/ă de valuri. Da, cred că femeile au de luptat ceva mai mult pentru a avea o viață interesantă pentru ele. Pe de altă parte atunci când îți alegi un partener este bine să deschizi ochii și să observi realitatea. Dacă îți place, mergi mai departe. Dacă nu, timpul este prețios pentru amândoi. Nu-l irosi.

1 thought on “Am primit o altfel de întrebare: “De ce femeile nu au hobby-uri?””

  1. Pingback: Am primit o altfel de întrebare: „De ce femeile nu au hobby-uri?” – continuare – Improving

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top